Se povesteşte că undeva la o mănăstire, în munte, trăia un calugar mai deosebit. Pe langă bunatatea şi mila de care dădea dovada în orice situaţie, îi mersese numele pentru înţelepciunea sa deosebită. Nu se ştia dacă acestea erau doar zvonuri sau vorbe adevărate;de aceea un tânar dintr-un sat nu foarte apropiat a plecat la drum ca să împrştie ceaîa.Aşa se face că la început de toamnă tânărul nostru încălecă şi porni la drum.Nu se ştie prin ce peripeţii a trecut pe drum;ceea ce se ştie însă, este că a ajuns la mănăstire odată cu prima ninsoare.Fu primit cu căldură, atât fizică cât şi sufleteasca.Îl întâlni şi pe vestitul călugăr;fu oarecum dezamăgit de aspect, dar viaţa îl învăţase să aibă răbdare;oricum trebuia să locuiască în mijlocul călugărilor până la primăvara următoare.Pe zi ce trecea se familiariza cu modul simplu de viată al călugărilor, cu mâncarea lor, cu activitaţile lor, cu vorbele lor şi chiar şi cu felul lor de a gândi.Nu prea existau deosebiri între locuitorii mănăstirii;se tratau ca de la egal la egal şi se respectau reciproc;nimeni nu se considera mai sus.Nici chiar aşa-zisul "Înţelept".Tânarul nu prea mai ştia ce să creadă;cu fiecare minut scurs se întărea în mintea lui convingerea că nu există nicio înţelepciune deosebită în acel loc.Sosi şi primăvara, deci şi timpul ca musafirul să-şi părăsească gazdele.Bagajele erau gata, iar calul pregătit de călătorie.Înainte de aş lua rămas-bun de la noii săi prieteni, se îndreptă către călugăr şi îi puse întrebarea care îl rodea de mult timp:
-Călugăre, eşti tu atât de înţelept pe cum se aude?
Călugărul, după ce cugetă câteva clipe, luă o floare de Regina Nopţii, o rupse şi răspunse:
-Există o floare care te învaţă mai multe decât un învăţat;uită-te la ea!Nu valorează nimic, e-o bălărie, e pălită.Şi totuşi, seară de seară, reînvie;parfumul ei te îmbată.Pe bună dreptate i s-a zis Regina Nopţii.Eşti de acord?
Tânărul încuviinţă usor din cap, iar călugărul îşi continuă vorbele:
-Una dintre lecţiile pe care ţi le oferă este aceasta:adevăratele virtuţi stau mereu ascunse;nu ies în evidentă decât atunci când noaptea te înconjoară, când luminile se sting, iar căldura face loc răcorii.Tot astfel este şi cu înţelepciunea:nu îşi arată faţa decât atunci când nu poţi să i-o vezi:noaptea.Dar poţi să o simţi.Prin parfumul pe care îl emanp.Adicp prin gânduri, prin vorbe, prin fapte.
Tânărul lăsa deja mănăstirea în urmă când îi trecu prin minte următorul gând, care veni ca o concluzie la vorbele Înţeleptului:umilinţa este adevărata înţelepciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu